Editorial : Chemarea pentru misiune in inchisori

”In 1982 sotia mea Sonja si cu mine aveam o ferma de  animale. In acea perioada nu eram obisnuiti sa ascultam mesaje profetice. Intr-una din zile un prieten ne-a spus despre o intalnire crestina la una din casele din apropiere. Am mers acolo mai mult din curiozitate, dar si pentru ca predicatorul era englez. In timpul predicii predicatorul s-a oprit din vorbit, a venit langa mine si mi-a spus: “Domnul imi spune ca intr-o zi tu vei trece peste multe granite pentru a predica evanghelia in alta tara si in alta limba”. Ma gandeam:” Cred ca nu este tocmai sanatos! El nu stie ca am 110 vaci cu lapte care au nevoie de ingrijire si azi, si maine si in fiecare zi care va urma! Sa nu mai vorbesc de faptul ca eu vorbesc doar daneza!”
 Aceasta profetie s-a implinit 10 ani mai tarziu, in 1992. Astazi, dupa 25 de ani, cuvantul acesta este o incurajare pentru mine mai ales atunci cand lucrarea din Romania este grea.

Primul contact cu Romania
 
In ultimii ani cand inca aveam o ferma am fost presedintele Asociatiei “Fermieri pentru Christos”. In toamna anului 1991 a fost organizata o intalnire a liderilor asociatiei in care s-a discutat despre cum am putea ajuta celelalte tari cu masini agricole. Nu am reusit sa gasim o tara unde sa ne incepem munca. In final, i-am cerut lui Dumnezeu sa ne arate concret ce tara sa alegem pentru a ne incepe lucrarea. Cam dupa o luna am fost contactat de catre doi tineri care intrebau de Asociatia “Fermieri pentru Christos” si de Thorkil Jorgensen. Erau doi tineri romani care auzisera de asociatia noastra si in credinta au calatorit pana in Danemarca pentru a intreba de masini agricole folosite. Unul din acesti oameni este Cosmin Giurgiu, care este acum directorul Fundatiei Rescue. Am simtit aceasta vizita ca un raspuns de la Dumnezeu, ca tara pe care urma sa o ajutam era Romania. Rezultatul acestei intalniri a fost un tir cu masini agricole care a plecat inspre Romania in primavara anului 1992.

Prima data in Romania

In ianuarie 1992 a fost prima vizita in Romania. Sonja si eu eram studenti in cadrul Colegiului Biblic International din Kolding unde am fost indemnati sa incercam sa mergem in bisericile din Romania. In 1993 am fost in vizita in orasul Aiud. Intr-una din nopti m-am trezit cu o dorinta puternica de a merge si a bate la poarta penitenciarului din Aiud. Prietenul meu roman si translatorul meu nu a fost foarte incantat de ideea mea pentru ca le era frica de reactia directorului penitenciarului. In urmatoarea noapte am simtit puternic acelasi indemn, de a merge si a bate la poarta penitenciarului. In urmatoarea zi prietenul meu a fost de acord sa mergem impreuna la penitenciar.

Intalnirea cu directorul penitenciarului

Cand am batut la usa penitenciarului am fost intrebati cine suntem si ce dorim. I-am spus ca sunt din Danemarca  si ca as dori sa vorbesc cu directorul penitenciarului. Ofiterul de serviciu nu a fost incantat de dorinta noastra dar pana la urma ne-a lasat sa intram in inchisoare si ne-a condus intr-una din cladirile din apropiere unde trebuia sa il asteptam pe director. Dupa o jumatate de ora directorul a ajuns dar nu era deloc usor sa comunicam cu el. Cu rabdare am reusit sa avem o scurta conversatie cu el dupa care directorul ne-a invitat la o cafea. Niciodata in viata mea nu intalnisem pana atunci pe cineva care sa fie atat de mult DIRECTOR! Era mirat de interesul celor din vestul Europei pentru  inchisorile romanilor dar isi dorea in acelasi timp sa vada inchisorile din Danemarca.
 
Usi deschise pentru penitenciarele din Danemarca

Cand m-am intors in Danemarca mi s-a amintit de multe ori ca promisesem sa vad care sunt sansele ca directorul penitenciarului din Romania sa viziteze penitenciarele daneze. Nu stiam pe cine sa sun sau ce ar trebui sa fac. Intr-un final am sunat Penitenciarul de Stat din Horsens si le-am povestit experientele mele in Romania. Am simtit atunci ca Dumnezeu a deschis usi pentru ca in scurt timp am reusit sa trimit invitatii oficiale pentru directorul si vicedirectorul Penitenciarului Aiud din partea The Directory of the welfare of criminals, cu toate cheltuielile platite prin Ministerul de Externe prin Fondul Democratic.

Vizita in Danemarca a a vut un impact in viitor

Timp de o saptamana amcondus cei doi directori din Romania in diferite inchisori astfel incat ei sa aibe o imagine clara a sistemului penitenciar danez.
Directorul a fost informat de existenta Asociatiei “Fermieri pentru Christos” a carui presedinte eram pe atunci. Romanii au auzit ca unul din scopurile asociatiei era sa colecteze masini agricole uzate si sa le doneze fermierilor din Romania. Cum inchisoarea se autoadministra in proportie de 70% cu mancare din productiile fermei penitenciarului, directorul a fost interesat de masinile agricole din Danemarca. In cateva luni multe masini agricole au fost aduse in Penitenciarul Aiud, fapt care a spart barierele dintre directorul penitenciarului si danezi, incluzandu-ma si pe mine. Au fost puse bazele unei noi relatii, o noua prietenie, carea crescut din ce in ce mai puternica cu trecerea anilor.

Prima intalnire cu detinutii

Danezii intra in penitenciarele romanesti

Sosise momentul saintreb directorul penitenciarului daca eu si prietenii mei din Danemarcaputeam savizitam inchisoarea sa vedem cum traiesc detinutii.

Ce am experimentat

” Am fost condusi prin mai multe porti de metalcare trebuiau sa fie deschise si imediat inchise in spatele nostru. Am ajuns si la celulele detinutilor. In sectia pentru regimul inchis care era destinata celor mai periculosi detinuti, am vazut 4 celule care aratau exact la fel. Erau de aproximativ 6m/2, cu 6 paturi supraetajate, un WC si o chiuveta. Nu erau sase detinuti in celula ci cate 8, fiecare dintre ei cu pedepse mai mari de 10 ani. Din cauza supra-aglomerarii din penitenciare erau mai multi detinuti decat paturi in celule. Am fost de asemenea sa vedem sectia de arest. Aceasta era sectia unde detinutii care nu erau inca condamnati  si care asteaptau sentinta (daca un detinut face apel pot sa treaca pana la trei ani pana la inchiderea cazului). In aceste celule erau 28 de paturi  suprapuse (7X4).  Aveau de asemenea un WC si o chiuveta dar nu aveau spatiu suficient ca toti detinutii sa stea in picioare pe podea in acelasi timp. Nu erau 28 de detinuti in celula ci in jur de 32.
Cel mai greu lucru pentru detinuti era aerisirea: era putin oxigen in camera si un miros foarte urat. Aceasta imagine s-a intiparit puternic in inima mea. A fost o imagine pe care nu am sa o uit niciodata. In acel moment Dumnezeu a pus o chemare adanca si puternica in inima mea in a lucra in penitenciare, pentru acesti detinuti.

Posibilitatea evanghelizarii in penitenciare

Cand ne-am intors din vizita pe sectii directorul ne-a intrebat: “Deci, ce puteti sa faceti ca sa ne ajutati?” Am stiut atunci ca nu era vorba de ajutor material sau practic. Penitenciarul Aiud avea 2700 detinuti si am fi avut nevoie de sume uriase de bani pentru a imbunatati conditiile de viata pentru detinuti. I-am spus directorului ca ma voi intoarce cu grupuri de danezi si ca vom organiza “intalniri” cu detinutii. Cuvintele mele au fost: “Nu putem ajuta detinutii in privinta conditiilor de viata dar poate reusim sa ii ajutam spiritual, mental.” Directorul s-a gandit pentru cateva momente si ne-a spus ca e de acord ca noi sa organizam cateva intalniri.

 Prima intalnire cu detinutii

Am gasit un mic grup care dorea sa vina in inchisorile din Romania din cadrul colegiului Biblic International. Cand am intrat in inchisoare ni s-a aratat o sala care putea cuprinde usor 100 de persoane. Grupul din Danemarca a pregatit cantari, muzica, marturii personale si un mic indemn din Biblie. Cand a fost momentul sa incepem programul in sala au intrat 100 de detinuti supravegheati de 8 gardieni inarmati, care au ramas in sala pe toata desfasurarea programului.
 
Ce am experimentat personal:

“La inceput a fost greu sa patrundem in sufletele lor. A vorbi detinutilor era ca si cum ai vorbi unei caramizi, dar putin cate putin am simtit prezenta Duhului Sfant si am vazut cum ochii detinutilor prind viata si stralucire. Am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu care este imensa, si despre faptul ca Dumnezeu ii iubeste ca oameni nu ca si detinuti. La fiecare 5 minute directorul intra in sala sa vada ce se intampla. De cate ori facea aceasta directorul capta atentia detinutilor si prima intalnire a fost dificila.”
Dupa intalnirea cu detinutii l-am intrebat pe director care este parerea lui despre intalniri si daca ar putea avea valoare pentru detinuti. Ne-am referit mai ales la reabilitarea detinutilor dupa eliberare. Directorul a fost de accord ca e un lucru pozitiv si ne-a dat voie sa mai organizam si alte intalniri in ziua urmatoare.

Concluzia mea personala:
 
Astazi, cand ma uit la roadele predicarii Cuvantului lui Dumnezeu si la munca in Penitenciarul Aiud unde sute de detinuti si-au predat viata lui Isus Christos, devin tacut dar si entuziast. Cand vizitez detinutii unde usa de fier se deschide si se inchide iar in urma noastra, si cand suntem in sfarsit iar inauntru inchisorii, simt o pace si o bucurie deosebita in sufletul meu: “Aceasta este chemarea mea, sa le spun despre dragostea lui Isus si despre salvarea oferita de El!” Ma uit la acesti oameni ca si la prietenii mei si imaginea fetelor lor este intiparita pentru vecie in inima mea. 
 
Au trecut 15 ani de atunci

Cosmin si eu lucram impreuna de aproape 15 ani si am fost implicati in diferite lucrari care au inceput cu aducerea de masini agricole pentru Romania. Eu cred ca am petrecut cea mai mare parte din timpul nostru cu  misiunea in penitenciare si este ceea ce inima mea isi doreste sa faca, si este motivul pentru care vizitez penitenciarele romanesti de 6 ori pe an. Daca as incerca sa numar cati oameni au stat in fata mea si au auzit Cuvantul lui Dumnezeu si mesajul despre mantuire, speranta si dragoste, cred ca ar fi undeva aproape de 40.0000.

Romania este a doua tara a mea

In acesti 15 ani am fost in Romania de mai mult de 100 de ori si am ajuns sa iubesc romanii foarte mult. Am multi prieteni romani si imi place sa fiu in Romania. Cat timp mai simt chemarea lui Dumnezeu, binecuvantarea Lui in lucrare si inima imi permite, intentia mea este sa merg inainte in lucrarea in penitenciare.

Thorkil Jørgensen