Frumoasa zi! E luna mai si o asa zi trebuie sa fie frumoasa pentru toti fiindca este o zi de primavara, dar pentru mine este o zi cu totul speciala: ASTAZI plec acasa dupa aproape 2 ani de detentie. O poarta uriasa, metalica, huruie inspaimantator in urma mea - pret de cateva secunde, dupa care o liniste apasatoare, prea apasatoare ma cuprinde; la un moment dat am senzatia ca toate lucrurile din jurul meu se invart. Fac cativa pasi dupa care ma opresc, asteptandu-ma parca sa aud vocea strigata a vreunui ofiter sau gardian care sa-mi spuna ca ceea ce fac nu este regulamentar. Realizez totusi ca sunt liber si ca nu-mi va spune nimeni nimic; faptul ca sunt liber din nou imi da o senzatie stranie, parca ceva ma stanjeneste. Odata ajuns acasa totul se petrece cu o viteza ametitoare de parca as fi prins intr-un vartej. Revederea cu parintii, intalnirea cu prietenii sau cu persoana iubita sunt o succesiune de intamplari, care prin intensitatea emotiilor ce le creaza te fac sa-ti vajaie capul. Dupa toate astea urmeaza o perioada de repaos, sau mai bine zis un timp in care iti revizuiesti planurile de viitor, cu toate ca ai facut asta de mii de ori in inchisoare. Tatal meu m-a luat deoparte si mi-a spus:" Fiule, gandeste-te bine si ai mare grija la ce vei face de acum incolo!" Si m-am gandit. Mi-am zis: timpul meu nu a trecut inca, o s-o iau de la inceput. Ma voi angaja si voi face tot ce imi sta in putinta pentru a ma reintegra in societate. Nu am stiut cat de dificil poate fi lucrul acesta, probabil ca as fi renuntat de la inceput. Interviurile pentru angajare sunt de-a dreptul penibile si umilitoare pentru un fost detinut; cine sa angajeze un recidivist cu infractiunea de furt, va spun eu: NIMENI!! Dupa mai multe incercari nereusite de angajare, am inteles ca trebuie sa mint la interviu, ceea ce am si facut. In sfarsit am fost angajat, Doamne ce bucuros eram ca aveam si eu, in sfarsit, o slujba. Aveam sa regret aceasta, deoarece la vreo doua luni dupa angajare, m-a chemat patronul si mi-a cerut sa ii aduc cazierul. Atunci a iesit totul la iveala. M-au dat afara, si asta, chipurile, nu pentru ca am avut cazier, ci pentru ca am mintit ca nu aveam. Nu imi ramanea decat sa o iau de la inceput. Am gasit de lucru in cele din urma intr-un service auto mai mic, bani mai putini dar castigati cinstit, imi ziceam eu in sinea mea. Un lucru bizar se intampla, pe care la inceput nu-l intelegeam: in fiecare dimineata, gaseam 2, 3 masini aproape noi pe care le desmembram complet, iar mai apoi piesele rezultate le montam pe masini care intrau la reparat. La putin timp dupa urma sa-mi dau seama ca sunt partas la o serie de infractiuni si furturi de masini. Patronul si-a dat seama ce se intampla in ceea ce ma priveste, si intr-o dimineata m-a chemat la el in birou. Simteam ca va urma o discutie, care se va termina fie cu concedierea mea, fie cu propunerea lor de a colabora, ceea ce s-a si intamplat.

- Dane, imi zice patronul, dupa cum ai vazut, ne ocupam, printre altele, si cu masini furate pe care le valorificam desmembrandu-le. Ai doua variante: ori accepti sa lucrezi cu noi, ori pleci din firma, desi in situatia ta, nu cred ca iti permiti sa ramai din nou fara serviciu. Ce zici?

Din nou acele cateva secunde cruciale, in care iti hotarasti raiul sau iadul. Am fost a doua oara suficient de nebun si de nechibzuit sa spun DA variantei compromise. In decurs de cateva zile aveam sa incep din nou acea viata tumultoasa, cu nopti pierdute prin discoteci si cu buzunarele pline de bani castigati mult prea usor si necinstit. Pentru fiecare masina furata primeam 400-500 $ si asta se intampla cam din doua in doua zile. Eram din nou asa de prins in acest vartej pacatos, ca nici macar o secunda nu m-am gandit ca s-ar putea sa fiu prins din nou si bagat in spatele gratiilor. A trecut destul de mult timp pana sa fiu prins. Cand m-au prins simteam parca as fi sarit dintr-un vis superb, fara nici o grija, intr-un cosmar cumplit si oribil, care nu se mai termina. Anchetatorul - pentru a-mi rasuci cutitul in rana, mi-a spus ca nu m-ar fi prins daca cineva apropiat mie nu l-ar fi informat. Mi-a mai spus ca service-ul la care lucram era urmarit de politie sub banuiala ca acolo s-ar desfasura unele activitati ilicite. In urma anchetei am fost gasit singurul vinovat; seful meu a reusit - contra unei sume substantiale de bani - sa scape.

Procesul care a urmat a fost un lung sir de umilinte, am fost acuzat si de furturi pe care nu le-am savarsit eu, in asa fel mi-au tesut acuzarea, incat cred ca nici 100 de avocati nu m-ar fi putut scapa de cei trei ani si sase luni de detentie. Acum, in momentul cand va scriu aceste randuri, au trecut deja 11 luni de cand sunt arestat… Cred ca ce a fost mai greu din aceasta pedeapsa a trecut. In acest timp am reusit sa ies si la munca aici in interiorul penitenciarului, lucrul acesta face detentia mai usoara. Nu prea cred ca sunt indreptatit sa ma plang, responsabilitatea si consecintele alegerii mele imi apartin. Ca o concluzie a celor relatate pana acum: probabil ca a gresi o data e omeneste, dar cand gresesti si a doua oara in acelasi fel asta e prostie crasa si ignoranta. Fara a sta sa ma gandesc la mine, la tineretea pe care mi-o irosesc in inchisoare, va spun cu mana pe inima ca acum, cel mai greu lucru pentru mine este sa-mi privesc in ochi familia si prietenii. De data asta i-am dezamagit rau de tot. Poate ca tocmai din cauza asta sunt atat de singur acum si atat de sarac sufleteste. Inchei acum dorindu-va ca ceea ce mi s-a intamplat mie sa va fie doar de invatatura, nu de alta, dar asa e mai usor de tras concluziile.

"ASTAZI plec acasa dupa aproape 2 ani de detentie. Parca nu imi vine sa cred ca am stat dupa gratii atata timp pentru simplul fapt ca in urma unei decizii luate prost si in pripa, mi-am pierdut ceva foarte, foarte scump: LIBERTATEA! Pentru multi dintre dumneavoastra, dragi cititori, acest cuvant, LIBERTATE, nu inseamna mare lucru. Va treziti dimineata liberi, mergeti sau nu la serviciu liberi, va intoarceti acasa tot liberi. In fiecare zi data de Dumnezeu va "scaldati" in acest dar extraordinar care se numeste LIBERTATE. Va rog sa ma credeti ca nu o veti aprecia la adevatata ei valoare, decat atunci cand o veti pierde, iar atunci regretele vor fi tardive."