Cautand in trecutul meu aveam sa constat cu dezamagire ca nu prea mi se intamplasera lucruri bune si frumoase. Exista totusi, izolata, o singura amintire care m-a facut sa tresar de bucurie. Era vorba despre intalnirea cu pastorul David King - singura intamplare frumoasa din viata mea de care imi aminteam cu placere. Din momentul acela am inceput sa astept cu mai multa nerabdare eliberarea. Mi se parea ca timpul trecea tot mai greu. Ma tot gandeam la ce va urma dupa ce voi iesi din inchisoare.

Dupa mai bine de patru ani petrecuti in inchisoare, a sosit si momentul eliberarii. Bucuria eliberarii era insa umbrita de lipsa unei perspective. Nu aveam unde sa ma duc. Nu aveam o familie care sa ma primeasca. Nu aveam prieteni. Nu aveam bani... Nu aveam nimic si nu aveam pe nimeni. Au urmat cateva zile si nopti petrecute pe strada. Eram infrigurat, neingrijit si infometat. Eram constient ca trebuie sa fac ceva, insa nu stiam ce... Eram complet dezorientat si nu stiam in ce directie sa merg. M-am tot gandit si pana la urma am decis sa ma duc sa il caut pe David King, pastorul. Trecusera zece ani de cand pierdusem orice legatura cu el. Nu stiam daca mai locuieste la aceeasi adresa, insa pasii mei se indreptau mai hotarati ca oricand spre casa pastorului. Imi treceau tot felul de ganduri sumbre prin minte. Eram atat de marcat de trecutul meu, incat mi se parea ca pastorul David King era singurul om care ma mai putea ajuta sa dau un sens vietii mele... Hotarasem in sinea mea sa ma arunc de pe un pod, in cazul in care nu aveam sa il gasesc pe pastor la vechea adresa. Ajunsesem. Era extrem de important pentru mine sa il regasesc pe acest om de care erau legate singurele amintiri frumoase din viata mea. Dupa mai multe ezitari am indraznit si am sunat la usa pastorului. Usa s-a deschis si in prag a aparut David King. Inainte ca eu sa apuc sa spun vreun cuvant, el mi-a rostit numele: "Brett!" Nu mai eram acel baietandru de 11 ani, aveam acum 21 ani, eram slabit si neingrijit dupa anii petrecuti in detentie. In pofida aspectului meu care lasa mult de dorit, pastorul m-a recunoscut dintr-o privire. Cu aceeasi caldura de altadata, m-a poftit inauntru si si-a chemat sotia. In timp ce aceasta s-a retras in bucatarie sa ne pregateasca o cafea, am zarit-o stand sprijinita cu mainile pe masa si plangand in hohote... M-a mirat foarte mult atitudinea ei. Nu intelegeam de ce a avut acea reactie la vederea mea. In timp ce le povesteam despre ce se intamplase cu mine in ultimii ani, am indraznit s-o intreb care era motivul lacrimilor ei. Raspunsul ei m-a coplesit: "Plang de fericire, pentru ca tocmai am primit raspuns la o rugaciune pe care o inalt catre Domnul de zece ani."

Il regasisem pe pastor la adresa stiuta de mine, insa nu numai pe el... Ma regasisem pe mine si, nu in ultimul rand, pe Dumnezeu! Mi-am dat seama ca Dumnezeu avea un plan pentru mine. Am inteles atunci acest lucru si am simtit ca sunt pregatit pentru o schimbare majora in viata mea. Era momentul sa ma debarasez de trecutul meu dezgustator si sa incep o viata noua. Am participat la programele organizate de un centru crestin de reabilitare a persoanelor dependente de droguri din Anglia si, ulterior am urmat cursuri biblice in cadrul "Scolii Biblice Internationale Apostolice" din Danemarca(International Apostolic Bible School).