Eram pe primul rand de scaune din clubul inchisorii. Ma aflam acolo impreuna cu alti 14 colegi de-ai mei condamnati pe viata. Era o premiera pentru noi . Conducerea inchisorii a decis sa fim si noi inclusi la intalnirile cu grupuri de vizitatori ce veneau in inchisoare cu ocazia Sarbatorilor de iarna. Mai fusesem la club insa nu asa de multi!
Oamenii din fata noastra, un grup de 6 barbati si o femeie, ne-au fost prezentati ca grup de danezi. Totusi, doi barbati si femeia erau romani, doar patru fiind straini. Au inceput cu un cantec cantat de unul dintre romani si romanca. Negativul era pus pe un sintetizator, se acompaniau cu chitara si au cantat vocal doar ei doi. A fost o introducere calda pentru ce avea sa urmeze. Apoi s-a ridicat unul dintre straini si s-a prezentatt, totul fiind tradus din engleza in romana de unul din insotitorii romani. Mai intai ne-a spus ca el este doar casatorit si naturalizat in Danemarca, fiind de bastina tocmai din Noua Zeelanda! Chiar a si intrebat daca stim unde vine aceasta tara.
Am observat in mainile sale un mar, se tot juca cu el, in plus avea un tic nervos facial. La un moment dat, dupa ce s-a prezentat, a aruncat marul pe betonul pardoselei apoi l-a ridicat. Ne-a spus ca a avut o copilarie foarte grea, tatal sau fiind foarte violent. Material nu i-a lipsit nimic din necesarul cotidian, insa bataile si teroarea la care era supus de tatal sau lasasera rani adanci in sufletul lui.
Ne-a aratat marul izbit de pardoseala, ne-a pus sa-l pipaim. Zona lovita nu se vedea, insa se simtea moale la pipait. Ne-a spus ca asa era el in copilarie, imbracat bine(coaja buna si rumena), insa sufletul sau era foarte ranit si bolnav. Ne-a inttrebat cum vedem noi viitorul acelui mar care a fost lovit. Un coleg a spus ca partea lovita va putrezi repede si isi va schimba culoarea, apoi va imbolnavi tot fructul.
Vorbitorul a muscat din mar tocmai partea batucita, apoi ne-a povestit despre adolescenta sa. In acelasi timp, aratand spre marul din care muscase, pe care-l tinea cu zona muscata in palma, ne-a intrebat, daca nestiind partea ce o ascunde, ce putem spune despre mar? Un alt coleg a spus ca oricine ar crede ca este un fruct superb si sanatos.
Ne-a spus ca asa si-a trait el adolescenta, ascunzandu-si ranile sufletesti, chiar amputandu-le si mascandu-si durerea, fapt ce i-a reusit, insa in acelasi timp l-a aruncat intr-o stare de teribilism ce l-a facut sa aibe conflicte majore cu societatea.
Apoi ne-a amintit de ceea ce vorbise la inceput, ca fructul ranit v-a incepe sa putrezeasca mai repede. La un moment dat a rupt marul din care muscase. Ruptura era chiar pe mijloc si ne-a aratat cele doua jumatati cu partile din interior. Apropiindu-se de noi, ne-a intrebat ce vedem? La care i s-a raspuns: Semintele da, adevarat, semintele! A continuat cu multa impetuozitate, explicand ca indiferent de starea de degradare la suprafata a fructului, sau de ranirea lui profunda, totusi miezul lui ascunde samanta buna.samanta din care poate aparea o alta planta si un fruct proaspat si sanatos. Ne-a spus ca la fel sunt si oamenii, ca si fructele. Chiar lovite si partial putrezite, totusi in inima lor este samanta roditoare, este un sambure ce poate renaste.
A fost cea mai relevanta predica in a carui centru m-am simtit inclus. Am vazut ca toti colegii mei au fost profund atinsi si umpluti de speranta din cauza cuvintelor prietenului nostru din noua Zeelanda.
Stim ca sufletele noastre, fructe pline de raniri si putrezire, se pot deschide sub atingerea blanda a Gradinarului Ceresc, iar samanta buna din adanc poate sub dragostea divina sa duca la renasterea intregii fiinte.