Vreau sa iti marturisesc ca atunci cind am primit de la DUMNEZEU chemarea ca sa merg la inchisoare m-am tot rugat ca sa fiu sigura daca nu cumva este un gind de al meu dar DUHUL SFINT mi-a adus aminte de o perioada din viata mea si vreau sa ti-o scriu si tie.
Dupa ce a murit sotul meu am fost foarte bolnava si nu am putut sa ies din casa 2 saptamini deloc dar nici nu m-a cautat nimeni .Stateam intr-un pat zi si noapte si inafara de 4 pereti si pe copiii mei nu mai vedeam nimic iar dupa un timp ma cuprins o asa de mare depresie de la durere si de la singuratate incit am urlat.
VREAU SA TRAIESC
VREAU SA TRAIESC
VREAU SA TRAIESC
I-am speriat pe copiii mei si au inceput sa se roage pentru mine mult pentru ca imi mergea vestea ca traiesc dar eram moarta .Dupa acele doua saptamini ma vizitat o sora .Parca am inviat .
Atunci DUHUL SFINT mi-a adus aminte cit de mult m-am bucurat atunci cind eu am fost cautata cind eram stirsita de singuratate si de durere si cite femei sunt asa in inchisoare ?
Cite femei nu sunt abandonate de propriile lor familiii , de prieteni , si cit de mare bucurie este in inima lor cind cineva le spune ESTI VALOROASA .
Vreau sa iti spun draga Andreea ca tatal meu a fost un om foarte violent si a batut-o pe mama foarte mult de acolo i sa tras si cancerul dar in ciuda tuturor durerilor pe care le-a suferit mama mea din cauza lui , cind a fost inchis , ne-a luat de minuta si am mers la el in vizita in fiecare luna si inca se ruga de gardieni sa ii lase pachetul intreg si sa ii mai puna o piine in plus .
La cautat in fiecare inchisoare si i-a scris mereu pina a murit.
Sa stii ca m-as bucura sa le scriu unor detinuti ptr ca imi place si sa scriu dar mai mult de atit DUHUL a pus in inima mea o pasiune ptr cei care nu sunt acceptati de societate si de cei respinsi.
Eu in copilarie din cauza ca tata era in inchisoare iar mama in CLUJ la spitalul oncologic cu cancer toti copiii de la bloc si titi colegii de scoala m-au respins si isi bateau joc de mine iar aceste lucruri  si-au lasat amprenta pe inima mea introvertindu -ma ani multi din viata.
Acum cind vad in jurul meu sau in biserica oameni nebagati in seama si neacceptati nu pot sa fiu indiferenta ptr ca plinge inima in mine de durere pentru ca inima TATALUI de fapt plinge ptr acesti oameni .
Daca ISUS le mai da o sansa si ii iubeste asa cum sunt , ma tot intreb cum pot uniii sa fie atit de duri?
Imi amintesc cind am fost in vizita la tata la inchisoarea de la POARTA ALBA .
Eram atit de obosite toate trei si ne-au tinut in sala de asteptare ore in sir si nu vroiau sa ne aprobe intrarea la vizita desi era zi de vizita si ne injura gardianul in ultimul hal .
intr-un tirziu ne-a lasat dar foarte putin timp dar nici mincarea care vroiam sa io lasam nu ne-a lasat sa o dam si  intr-o siguranta maxima am reusit doar citeva minute sa il vedem si sa schimbam citeva vorbe iar noi am facut atita drum din DEJ pina dincolo de MEDGIDIA.
Cind a fost eliberat o luna tot desprea acea inchisoare vorbea  asa marcat a ramas de cita violenta era acolo si cit a fost batut acolo.
Desi este dureros sa imi aduc aminte despre trecutul meu dar mie nu imi pasa de aceasta durere atita timp cit DUMNEZEU isi duce planul LUI la indeplinire SI VOIA LUI SE FACE IN VIATA MEA .
MULTA BINECUVINTARE