În fiecare zi, lună de lună, an de an, mii şi mii de oameni străbat drumurile oraşului Aiud... unii rămân, alţii sunt doar în trecere; fiecare aleargă la muncă, la cumpărături, la plimbare, la biserică sau în călătorie... şi viaţa curge lin, alteori tumultuos. Ieşim din casă şi suntem obişnuiţi cu mersul acesta, cu realitatea pe care o trăim.

Oricum ar fi, prea puţini oameni sunt conştienţi că pe lângă acest normal cu care am devenit obişnuiţi, Aiudul trăieşte şi o altă realitate dură şi sumbră, în acelaşi timp.

În data de 09 aprilie 2014, cu ocazia sărbătorilor pascale, împreună cu Fundatia Umanitara Rescue si cu un grup de tineri din Biserica Buna -Vestire din Aiud, am avut ocazia să intru în această altă realitate sumbră a oraşului nostru, Penitenciarul din Aiud, pe lângă care am trecut de nenumărate ori. În acea zi, cu inima strânsă, am trecut poarta penitenciarului, conştienţi fiind că nu mergem în vizită, ci am intrat ca oameni ai Împărăţiei Lui Dumnezeu cu scopul de a proclama Evanghelia lui Isus Hristos în faţa unor oameni, a unor tineri prinşi în capcana diavolului. Am văzut acolo tineri ca şi noi, frumoşi, unii cu feţe zâmbitoare, alţii cu privirea încruntată... tineri dornici să audă Cuvântul Lui Dumnezeu... unii cântau cu noi, alţii răspundeau afirmativ la ceea ce auzeau, alţii rămâneau indiferenţi.

În faţa lor, am trăit un amalgam de sentimente şi stări: de la curiozitate, la uimire, la dragoste, la milă faţă de nişte oameni privaţi de libertate. Mă uitam în ochii unora şi nu puteam încă să înţeleg că oamenii aceia aparţin unei realităţi de care eu sunt străin. Am încercat să mă aşez între ei... şi am văzut o imagine sublimă... Cristos Însuşi a intrat într-o astfel de realitate sumbră în care omul a devenit sclav, legat în lanţurile păcatului, privat de libertatea unei vieţi bogate cu Dumnezeu, înşelat cu surogate ieftine, şi nu doar că a simţit milă, dar cu ochii în lacrimi a pus mâna şi a acţionat... a întins o mână, apoi cealaltă, iar cu amândouă mâinile întinse, între cer şi pământ, S-a rugat pentru cei vinovaţi, a murit pentru ei, printre care sunt şi eu şi acei tineri în faţa cărora ne aflam. Realitatea lui Dumnezeu a pătruns în realitatea omului şi a cuprins-o, ceea ce se poate întâmpla şi în această altă realitate a Aiudului.

Cu speranţă,

Daniel Popa